1999. Scurt ghid al călătorului în timp - partea 1

Published

June 28, 2014

Iubit călător sau emigrant în lumea lui 1999,

Ai luat două decizii foarte bune alegând acest ghid: acela de a călători în 1999 și respectiv de a nu pleca nepregătit. Astfel, șederea ta va fi mai plăcută și adaptarea la acest an cu totul special îți va fi mai ușoară. Vei afla ce se întâmplă important aici, cum sunt noușnolenii, ce le place, de ce se tem și pentru ce se bucură ei. Vei afla de asemenea lucruri despre tehnologia pe o au și pe care o poți folosi, respectiv despre cum poți să eviți să-i jinești, spunându-le poate că este primitivă.

Dacă ai primit acest ghid pe dischetă în format RTF sau DOC, îți recomand să îl tipărești chiar acum, pentru a-l avea mereu la îndemână. Nu uita că în acest an nu ai încă posibilitatea să citești de pe ecran mai mult decât câteva rânduri, așa că fă bine și poartă-l cu tine pe hârtie.

Sau poate că nu ești un călător, ci trăiești legitim în 1999, fără să fi călătorit niciodată în 2014. Ai avut noroc deja de vremuri interesante. Următorii ani nu vor fi mai prejos, cu bune și cu rele. Acest ghid îți este util pentru a te pregăti și a te face să a te bucuri de drumul tău invevitabil spre 2014. Dacă nu-ți plac spoiler-ele, ori vrei să fii pesimist, caz în care mai bine nu citești — te va bucura și nu vrei asta.

Despre locul în care urmează să ajungi

Nouășnounia este o țară plină de speranțe, dar și de dezamăgiri. A ieșit acum zece ani dintr-o dictatură odioasă care i-a distrus fața și sufletul, iar ceea ce a urmat după i-a speriat și i-a nemulțumit pe toți.

Locuitorii îi spun tot “România”, deși văzută dinspre 2014, Nouășnounia este evident o altă țară. Cu toate că cei din 2014 sunt nemulțumiți de multe lucruri din viața lor — bani, străzi, slujbe, nu există niciun termen de comparație, aproape totul este mai bun decât acolo.

Noușnolenii și-au dat seama însă că locul lor este într-o democrație, care, chiar imperfectă, este mult mai sigură și îmbelșugată decât ce au avut oricând până acum. Chiar dacă în anul lor lucrurile sunt mai degrabă la nivel de idealuri închipuite. Conducătorii lor recenți au cerut intrarea țării în NATO, se uită cu invidie inclusiv la Uniunea Europeană în care nu cred că au șanse să intre în mai puțin de douăzeci de ani.

Pentru că au cam ratat ultimii zece ani. Principalele erori au fost făcute chiar la început. Nu aveau încă simțul politic format și și-au ales un președinte care i-a ținut în aceeași sferă morală bolnavă. Nu te grăbi să-i judeci: atunci când au pus prima oară ștampila pe un buletin de vot, nouășnolenii erau ca niște maidanezi ajunși liberi după ce câțiva dintre ei au alungat conducerea adăpostului în care trăiau între gratii. I-au ales pe aceia care vorbeau și arătau ca vechii stăpâni.

Din fericire același șef al noilor stăpâni, care a făcut ca țara, în loc să plece către vest cu ceilalți, să stea în gașca foștilor prieteni, același șef deci, tocmai va publica în 1999 o scrisoare la Washington Post în care se va lepăda, măcar formal, de cei cărora le-a fost atât de loial dintodeauna. Sunt și niște vești proaste legate acest personaj, mai precis legate de ce funcție i se pregătește, dar nu vreau să-ți stric sejurul, dragă turist.

Oamenii nu sunt mai răbdători decât în 2014. Par doar mai liniștiți pentru că încă nu au curajul să-și exprime cu adevărat opiniile și în plus, fără social media, e greu să te faci auzit.

Adulți educați total în democrație nu prea există. Și mai ales nu există profesori educați în democrație. În loc să aducă oameni din străinătate și să-i facă profesori și direcori, nouășnolenii au strigat ani de zile “nu ne vindem țara”. Acum își dau seama că au fost proști și că imbecilitatea îi costă bunăstarea pe care nu o au acum. Nebunia a mai trecut și iată că azi avem câteva firme interesante deja — Connex, Dialog, ProTV, companii care ne arată cum se face treaba.

Dacia încă este o ruină, nu pentru mult timp, la fel Sidex. Nouășnolenii încep să nu mai țină cu dinții de toate rablamentele industriale. Și-au dat seama că ele nu sunt valoroase nici măcar în nostalgie.

Pregătirile de călătorie

Deși 1999 este un loc democratic și destul de tolerant, sunt anumute lucruri pe care nu poți să le iei cu tine, mai ales pentru că acolo n-au fost inventate. Îți poți folosi intuiția sau și mai bine poți verifica anexa de la sfârșitul acestui ghid.

Nu ai ce căuta cu iPhone, Samsung Galaxy sau orice “telefon” care poate altceva în afară de telefon, alarmă și SMS. E mai bine să-ți cumperi chiar de acasă ceva compatibil cu rețeaua de acolo, pentru că în 2014 costă între 69 și 85 de lei. Nu le spune nouășnolenilor că poți cumpăra un telefon cu prețul a 15 litri de motorină. Se vor supăra că la ei e atât de scump un telefon și evident se vor speria de cât a ajuns să coste să mergi până la Brașov cu mașina.

Îți poți lua de exemplu un Nokia 105. E ceva mai deștept decât 3310-le, dar nu semnificativ. Și e făcut pentru Africa subsahariană, unde ecranul color e de formă, în scchimb “lanterna”, radioul FM și bateria sunt importante.

Cel mai probabil ai nano sau micro-SIM – un SIM care acum e cât o unghie de bebeluș. E prea mic pentru telefoanele de atunci, dar poți rezolva și singur: tăie un dreptunghi în formă de SIM mare dintr-o carte de vizită cartonată. După niște tăieturi istețe, cu rol de proptea, și un strop de plastilină lipicioasă, telefonul tău de cetățean în curs de dezvoltare va fi perfect funcțional.

După ce rezolvi cu SIM-ul, setează data și ora (pentru că nu și le ia automat), apoi introdu de mână două-trei numere importante în agendă, ca să ai pe cine suna în caz de nevoie. Restul numerelor le poți salva după ce te sună cineva. Nu uita că nu vei avea net mobil de niciun fel, așa că ia-ți la tine informațiile de care ai nevoie.

E bine de asemenea să-ți cumperi și un pix sau stilou, împreună cu un carnet și câteva coli. După ce treci granița n-ai mereu la tine aparat foto sau orice cu tastatură reală sau pe ecran.

Intră pe Facebook și pune un mesaj, cum că pleci, ca să știe lumea ce-i cu tine. Dacă trec câteva zile fără să miști online, vor suspecta că ai pățit ceva grav. Vor suna la spitale și la poliție, pentru că telefonul cel mai probabil nu ți-l mai știu, de când nu prea mai e nevoie. După ce termini cu postarea, dă log-out din Facebook. E un buton ascuns în meniul din dreapta sus.

Pune MP3-urile pe un hard disk, iar filmele și serialele șterge-le. Știi doar că le poți descărca oricând, tot de acolo de unde le-ai luat prima oară. Ia-ți baterii pentru telecomanda de la TV, pentru radio și pentru MP3-ul sau CD-player-ul portabil.

Oprește WiFi-ul și trage cablul de internet direct în laptop, care în acest fel va deveni un fel de desktop. Scoate decodorul de HD și lasă doar 5–6 posturi românești, restul nemțești și italiene.

Smartphone-ul mai ține-l totuși cu tine (ascuns, evident), în cazul în care ai nevoie musai de un număr de telefon cât ești în No’ș’nia.


Anexa 1 - Lista de verificare pentru bagaje

Lucruri permise

(În paranteză sunt anii trecuți din ’99 până să se inventeze sau să prindă forță)

  • Aparat foto digital (~3 ani)
  • Smartphone (~6 ani)
  • MP3 (~1 an)
  • MP3 player
  • DVD-uri (~4–5 ani, inutile oricum azi)
  • TV plat (~10 ani)
  • FaceBook, social media (~12 ani)
  • YouTube, Vimeo (~10 ani)
  • Non-stop online (~9 ani)
  • Broadband (>1 Mbps ~9 ani)
  • WiFi (~6 ani)
  • Google Maps (~10 ani)
  • Google Translate (~10 ani)
  • Magazine online (~5 ani)
  • Skype, FaceTime (~10 ani)
  • Arduino, Raspberry Pi (~6 ani, ~13 ani)
  • Radio pe Internet (~10 ani)
  • Plăți online (~6 ani)

Ai voie totuși cu:

  • Telefon fără Internet. Atenție însă – tarifele sunt mari și mai puțin de o 750 de mii de oameni au telefon mobil (de treizeci de ori mai puțini decât în 2014)
  • 20–30 de minute pe zi de online. Internetul e pe modem acasă sau la sălile special amenajate.
  • Calculator acasă (desktop, monitor cu tub sau laptop de cinci kilograme)
  • Casete, casetofon, radio FM. Se găsesc CD-uri, dar sunt rare și destul de scumpe. Ai voie, dacă n-ai prea multe, cât să bată la ochi.
  • Chat de pe desktop – Yahoo Messenger sau ICQ. Fără Skype
  • Dischete – 1.44 Mb (de cinci mii de ori mai puțin decât un stick de 8 gigabytes)
  • Cărți fizice (poți să ascunzi niște ediții mai noi de ’99, dar să le pui o supracopertă urâtă, așa cum erau atunci, ca să nu le vadă locuitorii de acolo)


Din episodul viitor

Mici șocuri de adaptare

Primele zile experimentul este distractiv – este inedit și abia a început. Nu vei vedea efecte, dar vei avea deja câteva mici șocuri. Cel mai important va fi înțelegerea faptului că din buzunar scoți un telefon, nu o extensie globală a capului. Că acolo ești tu și cei prezenți fizic acolo, nu toată globul cu oameni și informații cu tot.

Vor fi unele momente în care te vei simți invalid – că ți s-a amputat un organ senzorial și de comunicare: că nu mai poți vezi ce se întâmplă în rețeaua socială, că nu mai poți să pălăvrăgești nimicuri online, dar mai ales nu poți să evadezi dintr-o situație crunt de plictisitoare. Telefonul cu Facebook, mail și știri în buzunar îți dă pretextul perfect să fugi de ceea ce nu-ți place sau nu te satisface și să te duci într-o lume comodă și aparent incitantă.