Milan Kundera, “Insuportabila ușurătate a ființei”

Aceasta e una dintre acele cărți care îmi trag o brazdă în creier, amestecă lucruri pe acolo și produc un fel de traumă ce nu se vindecă vreodată.

Nu știu de ce oamenii scriu recenzii detaliate la cărțile pe care le-au citit. Adică știu, le place să se vadă scriind și fiind citiți, dar nu-mi dau seama dacă folosește cuiva. Până când nu o voi găsi o utilitate, mă voi rezuma la câteva citate (aleatoare).

“Fiul lui Stalin și-a jertfit viața pe altarul căcatului. A muri pentru căcat nu înseamnă o moarte păgubită de semificații. Nemții care și-au sacrificat viața pentru a extinde cât mai departe spre răsărit granițele imperiului lor, rușii care au murit pentru a face ca puterea lor să ajungă cât mai departe spre apus, da, aceștia au murit, într-adevăr, jertifnu-se pe altarul unei prostii, iar moartea lor e lipsită de sens și de orice valoare generală. În schimb, moartea odraslei lui Stalin a fost singura metaforă în toiul univesalei imbecilități a răsboiului mondial.”

“*Einmal ist keinmal*, o dată nu însemnă nimic, e ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată. Dacă nu poți trăi decât o singură viață e ca și când n-ai trăi deloc.”

“Tomáš nu-și dădea seama, atunci că metaforele sunt un lucru primejdios. Cu metaforele nu-i de joacă! Dragostea se poate naște dintr-o singură metaforă.”

“– Pentru că a iubi înseamnă a renunța la forță, îi răspunse Franz, cu blândețe în glas.

Sabina își dădea seama de două lucruri: în primul rând că această frază era frumoasă și veridică. În al doilea rând, că, rostinf această frază, Franz se descalifica în viața sa erotică.”