Show aviatic la București
Sunt anumite momente când e bine să fii bucureștean și în plus să nu pleci în iulie în vacanță. Pentru că așa poți să vezi spectacolul aviatic de la Băneasa.
La Bucharest International Air Show vin fel de fel de participanți și fel de fel de spectatori. Sunt unul dintre spectatori, fără perspectiva de a deveni prea curând participant. E ceva ce mă satisface, pare-se, altfel 2013 nu ar fi al treilea an la rând când am stat cu ochii pe cer la treizeci și șapte de grade.
Consider că un show aviatic este demonstrația supremă a inventivității și curajului pe care omul le are ca specie: și-a făcut mașini mai rapide decât sunetul, pentru ca apoi să se joace cu ele la pragul nebuniei. Defilează cu ele la cinci metri de sol, într-o poziție în care n-ai crede că pot zbura, arătându-ți burta, apoi țâșnesc spre o mie de metri de unde se rostogolesc în picaj, arătând că urechea internă a pilotului nu mai este impresionabilă defel.
Avioanele de vânătoare sunt însă stelele spectacolului. Chiar dacă viteza lor nu le permite același fel de acrobații fine ca cele pe care le pot face cei cu elice, tocmai această viteză le face formidabile. Este grozav să vezi atât de multă putere combinată cu atât de multă precizie.
Regret că nu au și românii o echipă de acrobații cu avioane cu reacție. Mai vin din când în când niște MiG-uri zgomotoase de la armată, dintre cele folosite și la parada de 1 Decembrie, cu piloți buni, dar antrenați pentru luptă, nu pentru spectacol. Până atunci ne distrăm cu Baltic Bees și cu Frecce Tricolori.
Sursă fotografii: Valentin Dinu © 2013
UPDATE: Se pare că “antrenați pentru luptă” este o prostie pe care am crezut-o dintr-o ignoranță nefundamentată și că școala militară de aviație este la fel ca celelalte școli superioare din România în care înveți doar virtual cum se zboară sau cum se programează.