' .1 Mai în Filaret (2013) .

;

1 Mai

1 Mai din 2013 nu este diferit de 1 Mai-ii din ultimii ani. Doar primăvara e dată la maxim. Un cald plăcut și un soare ce nu se încordează prea tare în timp ce pe cer nu e niciun nor care să poată admira amorțeala orașului de desubt.

De ziua ei, truda este uitată și oamenii sunt care pe colo. Majoritatea a fugit și și-a lăsat orașul pustiu ca la un summit NATO. Nimeni pe stradă, terase goale, magazine închise și puținii oameni rămași transformă străzile în alei de promenadă.

Casele urâte au rămas pe loc, martori ai prostului gust și neinspirației în arhitectură a majorității acestui popor. Balustradele cromate și termopanele albe rânjesc din spatele gardului albastru intens, la doi pași de o clădire înaltă și vopsită roșu turbat. Îl urăsc pe Ceaușescu pentru cum a măcelărit la nivel macro acest oraș, însă văd ca are niște urmași pe măsură care îi consumă sufletul la nivel micro.

Casele frumoase mor încet. Tencuiala le cade bucată cu bucată, dezvăluindu-le carnea obosită. Sunt abandonate ca niște bătrâni leproși în azil, într-un oraș în care oamenii cumpără mașini și telefoane, nu vopsea și ciment. Își construiesc biserici și catedrale ale neamului, uitându-și casa și strada în care au crescut și vor îmbătrâni și ei.

În cartierele vechi se face curat. Covoarele sunt scoase pe străzile azi necirculate și frecate harnic cu perii și detergenți de către femeile și copiii care le calcă în picioare în restul anului. Bărbații își spală alături Opel-ul vechi.

Tramvaiele și autobuzele sunt împodobite cu stegulețe și merg voioase pe traseele lor, bucuroase că azi nu este nimeni care să se îmbulzească în pântecele lor. 

Incontestabil, primăvara râde iară, peste țară. Chiar și eu sărbătoresc 1 Mai muncitoresc.