– Aveți și pizze ceva mai mici? Nu îmi este atât de foame, îl întreb pe ospătarul care aștepta răbdător și zâmbitor să-i zic ce vreau.

– Nu, dar am putea să vă dăm una normală și să mâncați jumătate. Avem niște aurolaci în spate care se bucură enorm de orice rest.

După ce am văzut aseară un TED super interesant despre cum trebuie tratată filantropia, azi am mai primit o lecție, indirectă. Propunerea ospătarului m-a responsabilizat pe loc. Aveam în gând o pizza rustică, cu șuncă, ou și cârnați, dar n-aș putea să le fac asta bieților tineri. Așa că am comandat o salată cu pui – nu aș vrea să le provoc probleme la inimă.