Cred că trebuie să ne mutăm într-o țară cu chirie
Cei care au stat și în casa lor și cu chirie știu care este diferența între reacția pe care o ai atunci când vezi o pată de apă în colțul tavanului în fiecare dintre cele două ipostaze. Când vezi, chiriaș fiind, o pată pe tavan: “Hihi, ia uite o pată”. Când casa este a ta, nu vezi o pată. Vezi o infiltrație, vezi viitoarea tencuială căzută și pata se extinde de pe tavan pe creierul tău. Este pata ta, este problema ta, este responsabilitatea ta să o rezolvi. Nu există comic în acea pată.
Ei bine, România este o țară la care sunt co-proprietar. Și de aceea mă supără fiecare pată pe care o văd. Și în fiecare zi parcă mai apare câte una. O pată cu pistele de biciclete scumpe de parcă primăria ar fi făcut tunel în munte, nu ar fi lipit niște scoci galben pe trotuar printre mașini. Și ale naibii sunt acum și desființate, pe merit, ce-i drept. Apoi un senator care se joacă cu nervii nației cum mă jucam eu cu nervii câinilor din curți când alergam cu un băț pe care il păcăneam de cealaltă a gardului. Apoi o presă care a uitat să-l mai întrebe pe înaltul conducător cum mai stă cu doctoratul.
Mi-ar plăcea să văd cum e într-o țară închiriată. Unde să zâmbesc distrat când îmi dau seama ce idioți sunt proprietarii.
Sursă foto(http://thepathtofrugality.blogspot.ro/2011_01_01_archive.html)