Genius autobasae
Spiritul real al orașului se cristalizează cel mai pregnant într-un singur loc și acela nu este primăria sau piața publică, ci autogara.
Cealaltă gară, cea normală cu trenuri, este și ea importantă, dar nu atat de reprezentativă pentru prezentul urban. Trenurile vin din alte secole și vremuri, iar autoritățile nu prea pot muta șinele oricum. În gară găsești mai degrabă gloria pierdută a târgului de provincie și fostele speranțe de grandoare ale stră-stră-bunicilor. Pe autobuze însă le poți muta oriunde ai chef să scapi de îmbulzeala și dezordinea pe care o provoacă.
Și în Pitești și în capitală drumul în sine, spre și dinspre autogară, este o experiența a descoperirii. Stâlpii sunt un un amestec dintre billboard-urile americane si anunțul telefonic. “Cunpȧr fier vechi 076…”, “Vand teren 2000m, 0348…”. Ciudat, niciun sobar pe stâlpi și nimeni nu execută puțuri sau foraje. Poate că aici au deja toți centrale și apă la robinet.
Microclimatul autogării este unic în metropolă, dar destul de consistent între orașe. Betonul este crăpat si cu denivelări, iar intrările, ieșirile și drumulețele interioare îi pun la încercare atat pe șoferul care devine totuna cu autobuzul său, la fel ca jockey-ul cu calul într-o probă de echitație. În curte, autocarele si mașinile însoțitorilor sunt parcate destul de ordonat iar cetățenii stau grupați în jurul locului în care peste o jumătate de oră va veni o ușă în spatele căreia se află o scară pe care ei se vor îngrămădi.
Un minut petrecut aici se simte cât vreo trei din lumea de afară. Pentru cei care nu consideră acest fenomen ca fiind suficient, autogara este prevăzută suplimentar și cu un sistem propriu de dilatare a timpului, sala de așteptare. Sunt două niveluri: cel lent, pe scaun și cel foarte lent, în picioare, lângă geantă și rucsac.
Unii, puțini, îndulcesc așteptarea cu nerăbdarea călătoriei neîncepute. Majoritatea însă a renuntat la pansamente și fixează vreun perete ori urmărește impasibil pe geam un maidanez mergand leneș printre autobuze.
Alături, pe frigiderul de Frutti-Fresh, cola si bere la pet îmi este adresat de sub zăpadă, cu bold roșu îndemnul “Răcorește-te din mers!”. Langă, deasupra unor pungi incerte scrie salvator și explicativ “produse patiserie”. O shaormă se arată desfăcută călătorilor înfometati de pe un autocolant decolorat de soare. Restul peisajului le este dedicat onomaturgilor locali: Sorin 92, Liviu Com, Materiale Constructii SuperCons. Acoperit din fericire de autocarul care tocmai a venit să mă ia.
