Când l-am văzut, mi-a crescut pulsul, mi s-a îndesit respirația și am simțit repede cum mi s-au dilatat pupilele.

El. Da, el este logo-ul care mi-a tulburat simțirile și care însoțește comunicarea participării României la Salonul de Carte de la Paris din 2013. România este țară invitată, sau mă rog, țăran invitat, dacă este să mă iau după cum este țesut scrisul acolo.

Plopul printre ale cărui crengi curajoase se întrezărește o casă mândră, modernă, protejată perfect de două cărți nu este decât reflexia sufletului meu românesc. E o imagine potrivită și le comunică elitelor culturale europene vizitatoare ale Salonului că suntem și noi o nație care se pricepe la tehnologii de vârf, care crează și consumă artă contemporană și modernitate. Că suntem umăr la umăr și cot la cot cu ei la construcția unei Europe care să reziste. Construcție care evident se face cu sapa.

Mă văd deja vesel verificând la Otopeni papornița în măsurătorul de bagaje, iar la Charles de Gaule declarând la vamă gâscanul viu de sub braț ca fiind prânzul. Le voi promite ficatul, dacă nu mă lasă să trec, chiar dacă este ne-engorjat.

“La Roumanie se livre”, mes amis.

În-cărțeștete, Românie, halal să-ți fie!