Pina, film 2011 — impresii

Au trecut niște zeci de secunde din genericul de final înainte de a mă întoarce în real și primul cuvânt ce mi-a venit în minte a fost “Sacrebleu!”. Nu știu de unde l-am scos; a fost singurul, oricum.

În rest, probabil tot ca urmare a filmului, a dispoziției în care eram sau a orei trei dimineța, reacția a fost una pur vizuală, semantică. Fiecare scenă din Pina mi-a părut o bilă pe o masă de snooker, trimisă cu dexteritate de un maestru în buzunare din câte un ungher al minții ce stătea cuminte și nemișcată, în transă. Au fost bile cu bucurie, cu luptă, cu moarte, cu fragilitate și putere, cu regăsire, cu oameni care oferă și tânjesc după iubire, cu oameni care se pot elibera numai prin singurătate.

Totul pus unde trebuie, în secvența care trebuie – poate așa ar trebui să arate celebra derulare a vieții înainte de clipa finală.

(credit photo: http://www.pina-film.de/en/)