William Golding: Împăratul Muștelor

Deși este un roman serios de două sute de pagini, simt încă un miros de nuvelă, probabil mai ales din cauza lipsei îmbărligăturilor și întoarcerilor în loc ale acțiunii, acțiune care curge aparent destul de ușor. O curgere înșelătoare însă, care te duce pe nesimțite într-o stare pe care nu o așteptai atât de repede.

Cvasi-liniaritatea evoluției este un pic plictisitoare și este posibil să fie doar o impresie greșită, efect colateral al modului în care am citit cartea.

Cititul ei în limba engleză este un dezavantaj. Știu că se zice că e bine să citești opera în original, atunci când ai ocazia; în acest caz engleza romanului este însă un pic cam pretențioasă și m-a făcut ori să mă opresc la câteva cuvinte (să mai caut ce înseamnă una-alta), ori să trec peste pasaje fără să le înțeleg unele finețuri. Ceea ce a făcut ca lectura să semene mai degrabă cu condusul pe Magheru la șase seara, în loc să fie agreabilă și să mă lase să contemplu alegoriile care fac “Împăratul muștelor” să fie o carte de top, așa cum ar fi trebuit.

Alegoriile sunt clare, mai ales privite în retrospectivă. Nu aș vrea să stric involuntar plăcerea descoperirii pentru cei care nu au citit cartea, de aceea nu intru în prea multe detalii; Golding analizează societatea umană eșantionând-o cu ajutorul unui grup de adolescenți pe o insulă. Deși m-aș fi așteptat la mai mult robinson-crusoe-nism, n-are; detaliile supraviețuirii sunt secundare; pe primul loc se află o luptă.

O luptă între setea de putere și dorința de siguranță pe care, deși autorul și le-a planificat ca o paralelă a societății, eu am văzut-o mai degrabă ca o descriere a modului în care se strică mediul dintr-o organizație – firmă, ONG, partid, din păcate o parte dintre exemple fiind în locuri în care eu eram mai mult sau mai puțin protagonist. Poate cu diferența că în viața non-ficțională, bestia este uneori și exterioară.

Este o carte pe care sunt bucuros că am citit-o; nu aș putea totuși spune că este din categoria celor care mi-au schimbat viața – apropo de frenezia topurilor cu cărți de acum un an. Este dintre cele care se topesc în subconștient și se desfășoară în moduri neștiute.

Sursă imagine: http://www.blanchard2k.nildram.co.uk/mark/