Feedback is fifty

În ultimele săptămâni mi s-a accentuat o mică aversiune față de un obicei din ce în ce mai întâlnit: limba engleză amestecată în proporție serioasă cu cea română, în discuțiile între români.

Știu că este un obicei de sute de ani; străbunicii își condimentau frazele cu franțuzismele vremii. Doar că a crescut alarmant procentul de cuvinte englezești din vocabularul de uz cotidian al celor cu care interacționez. Iar deranjul pe care îl simt nu vine de la patriotism, ci de la lipsa de igienă a acestor exprimări. Atunci când ai cuvinte perfect potrivite în limba proprie este nerezonabil și inacceptabil să folosești altceva în locul lor. Ca și cum ai pune asfalt printre piatră cubică.

Chiar și atunci când sunt cuvinte care nu au traducere directă în românește (“feedback”, “brainstorming” de exemplu), poți să găsești un echivalent care să păstreze curățenia și esteticul.

Sigur, țara și limba trebuie să accepte importuri chiar dacă nu exportă mare lucru. Așa crești, așa evoluezi. Dar simt că trebuie să înlocuiesc ceea ce este stricat sau nepotrivit, nu ceea ce este deja bun.

Îmi place limba engleză; o vorbesc des și o voi vorbi și mai des. În afară de limbile artificiale, cred că este greu să găsești o limbă mai simplă și mai potrivită pentru a fi mediatorul de comunicare al unei planete în convergență. Mi se pare însă politicos să țin separate cele două limbi.

Acest lucru în contrast cu neo-româna vorbită la mine pe insulă, unde lucrurile numai separate nu sunt. Iată o traducere a unui fragment din textul de mai sus în neo-românește, ca să mă înțelegeți mai bine:

Lately, mi se pare că s-a născut un trend de un-easiness în mine: e un mix nesănătos de engleză cu română. Este total uncool ce se întâmplă, if you know what I mean.

E clar că poți să-ți spice-up limba cu cuvinte străine, străbunicii o făceau și ei. Franceza e too vintage, a fost între timp înlocuită de engleză. Doar că e strange cât de multe cuvinte englezești sun folosite daily. Sentimentul de dislike nu-l am de la patriotism, ci de la lipsa de igienă a acestor cuvinte și idioame. So, dacă am cuvinte echivalente în limba mea, e nerezonabil și hardly acceptabil să folosesc altceva în locul lor. If it ain’t broke, don’t fixit!

Sper că fac sens. Probabil majoritatea sunteți in-between, ca și mine. Doar sunteți pe insulă, vă uitați la seriale americane fără subtitrare, citiți Daily Mail, Ars Technica, New Yorker. Îmi mai scapă câte un “shit” și câte “un fuck” în afară de contexte profund românești cum ar fi condusul și ANAF-ul unde “futu-i” e de neînlocuit.

Nu încep o luptă; mi-ar plăcea doar ca cei care vorbesc cu mine să își arate respectul folosind limba fără petice.

P.S. Pentru cei care nu au avut televiozoare, titlul este preluat din acest videoclip.